Alexandru Pârgaru: “Suntem iubire și doar prin asta ne putem vindeca de răutăți”

 

E căutat de oameni de toate felurile, de la părinți până la manageri de companii, căci spune el, vindecă  prin lumină, însuși, fiind un om de lumină, lucrează cu lumină, iar prin el vorbește Dumnezeu. Alexandru Pârgaru, supranumit copilul de diamant a sosit la București pentru a-și prezenta lucrările, într-un timp scurt de câteva zile a fost prins de solicitări din partea oamenilor care i-au cerut ajutorul.  

“Vezi, această piatră de la gât o port pentru a mă proteja, spune el. Carcasa unei scoici de aproape câteva milioane de ani. Acolo e iubire, e ceva din ființa mea, iar de câte ori vreau să-mi aduc aminte de unde vin, unde plec, vorbesc prin mine. Nu singur. Îl rog pe Dumnezeu să vorbească prin mine, iar când El mă îndrumă, toată frica, toată ura se transformă în iubire.”

Ne-am întâlnit după ceva timp, deși ne știm de când avea vreo 13 ani. Când profesorul Florian Colceag, Mariana Străuț, un lucrător în lumină, au insistat să mă văd cu acest tânăr. Să ne cunoaștem, să lucrăm împreună. Erau atât de siguri că doi bătrâni, ființe asemănătoare s-au mai întâlnit în alte vieți.

“Am fost frați… ” spune Alexandru la prima întâlnire, acum vreo 11 ani. Când eram student, iar el în clasa a VII-a.

Alexandru Pârgaru: poet, vindecător prin lumină, clarvăzător

Alexandru Pârgaru s-a făcut remarcat încă de când era copil. Posesor al unei personalități foarte puternice și maturizat în gândire înainte de vreme, denumit „copilul minune” al muzicii populare românești, a impresionat interlocutorii de la primele schimburi de replici.

Copilăria i-a fost plină de încercări și suferință, datorită unui craniofaringiom (tumoare pe creier) ce l-a împiedicat să crească în înălțime. Tumoarea i-a fost extirpată de două ori de neurochirurgi clujeni. O dată, pe când avea 7 ani, și a doua oară la vârsta de 10 ani. Apoi a urmat un tratament la o clinică din străinătate.

Oameni cu suflet bun au fost alături de el de fiecare dată și l-au ajutat cu ce au putut pentru plata tratamentului dar și cu rugăciuni. Dar cel mai mare ajutor i-a venit de la Dumnezeu, pe care nu uită niciodată să-L menționeze.

Religiozitatea acestui tânăr, acum de 23 de ani, depășeste orice putere de imaginație. Alexandru este un om cu o mare sensibilitate, cu harul lui DUMNEZEU, iar pe lângă canto, scrie poezii de o mare încărcătură spirituală.  În urmă cu câțiva ani, în cadrul unui interviu spunea: Cred în Dumnezeu pentru că El mi-a vorbit și a zis că El ne iubește, că El va fi tot timpul cu noi, cu toți oamenii.

Și ca eu trebuie să vestesc lumii poruncile Lui, că El să poată intra în inimile oamenilor…

Alexandru Pârgaru își făcuse un fel de altar în cameră. Se roagă vreo șase ore, uneori apucă să doarmă 2 sau trei ore. A doua zi o ia de la capăt: scrie, consultă oameni, lucrează la tot felul de tratamente naturiste.

Și asta o face de pe la vreo șapte ani când începuse să-și trateze florile din casă. Era la trei anișori când visa să devină preot, probabil vremurile în care preoții nu mai sunt respectați, Alexandru a dat mai departe la o facultate de psihologie. Acum e în ultimul an.

 

Se pregătește de licență, dar drumul lui e pregătit și știe ce va face în continuare. Are de gând să se întoarcă în capitală, dar spune el, sunt prea mulți oameni neliniștiți. El caută pace și oameni cu răbdare, dar nu uită că misiunea lui este să ducă mai departe învățăturile și este convins că va găsi multă ură în preajmă, oameni fără credință. Unii au încercat să-l asocieze cu Arsenie Boca, alții l-au confirmat în reîncarnarea Sfântului Ioan.

Totuși, un pui de om trecut de vârsta copilăriei, astăzi, sufletul lui bătrân are mai mulți ani ca experiență pe Pământ. Dar când vom fi pregătiți să-l primim, să-i urmăm învățăturile că până la urmă, Dumnezeu trimite destul de rar astfel de îngeri?!