În cele mai ascunse locuri din România modernă, pandemia, chiar dacă nu i-a ocolit din cauza rozătoarelor care pot produce boli mai grave, e doar o poveste șoptită la seara de culcare a a copiilor flămânzi care dorm cu stomacul gol. Un adevărat pericol care macină nu doar speranțele copiilor este boala și sărăcia. Să le oferim speranța zilei de mâine și alinarea durerilor cu mângâiere și cuvinte frumoase nu sunt suficiente. Ei au nevoie de ajutorul nostru! De la oameni cu inimă bună! Alexandru, în vârstă de 12 ani riscă să-și piardă vederea. El și frățiorii lui trăiesc în condiții de groază.
Ultima zi de campanie umanitară din anii trecuți. Și-acum îmi amintesc, în drum spre casă, cu ochii injectați de lacrimi. Epuizat după două zile de călătorii, am ajuns acasă. Sunt câteva imagini care mi-au rămas în minte: casele străluceau a mizerie, copiii murdari din cap până în picioare, desculți, la aproape minus șapte grade.
Un puști de aproape cinci anișori abia respiră, fiindcă are nasul înghețat de frig și sudat de secreții pline de murdărie. Mama lui disperată să smulgă o jucărie de la noi își pune copilul în față și i-o smulge. Bulibașa reacționează rapid, de ochii lumii.
Se întoarce brusc la ea și ridică tonul, apoi își vede de treabă. Împarte jucării în stânga și dreapta. Fetița de trei ani învârte roțile unei mașini și o privește ca pe-un obiect străin. Preț de câteva minute încearcă să înțeleagă ce-o fi cu prețiosul dar atât de curat, nou-nouț. Era o bucurie vizibilă în ochii unui copil care disperă după mâncare și căldură.
Are o căsuță de un metru pătrat și ceva și locuiește cu frățiorii ei mai mici. În loc de geamuri avea un celofan gros ce-i proteja de frig și ploi. Tavanul devenise o adevărată seră de mucegai, iar camera lor avea găuri imense în care șobolanii umblau nestingheriți. S-au obișnuit cu noi spune cu lejeritate tatăl copiilor.
Cel mare are 12 ani. Și-a pierdut vederea la un ochi. Riscă să devino orb complet. Medicii i-au dat un verdict aspru: nu mai are șanse de recuperare. Mergea la școală zi de zi, însă, odată cu izbucnirea pandemiei copilul a întrerupt brusc contactul cu școala. Nu au curent, apă. Se spală la un robinet ruginit, iar casa lăsată în paragină de zeci de ani stă să se prăbușească.
Lajos Kristof
Președinte Asociația de Tineret pentru Prietenie și Educație
Fondator Amias Small School, Mentor în România
Asociatia de Tineret pentru Prietenie si Educatie 