Soluția urgentă pentru educația din România: implementați rapid programul național de mentorat!


E greu să convingi un minister care n-are habar ce se întâmplă în ograda sa, când mii de copii n-au acces la apă curentă și curent, televizor. La educație, la   un profesor, care le mai trântește o notă din burtă sau câteva capace după ceafă. Trăim în cele mai cumplite perioade în care tinerii și copiii noștri își trăiesc propriile  povești  de groază.  Fără să aibă suport și acces la oameni de valoare care să-i inspire. Mentorii îi pot salva! Mentorii îi pot scoate din sărăcie. Poveștile de viață ale copiilor săraci,  Alin și Mădălin îi vor convinge, cu siguranță pe cei de la Ministerul Educației că starea de alertă nu înseamnă doar închiderea unor școli ci o alternativă la sistemul de educație, acela de a implementa urgent un program național de mentorat! Puneți mâna și construiți un proiect de lege în care să permiteți tinerilor care pot și sunt modele pentru societate să înlocuiască modelul clasic de predare. Influențele devastatoare din ultima perioadă a crizei din educație se vor vedea mai târziu. SUA și alte țări dezvoltate au creat programe de mentorat prin Ministerul Protecției Sociale, Ministerul Justiției, Ministerul Educației prin care au redus semnificativ cauzele abandonului școlar, a violenței în familie, consumului de droguri, a redus delicvența juvenilă în rândul copiilor și tinerilor. După 20 de ani, acest sistem este finanțat de sistemul public.

Îmi cer iertare dacă nu mă fac înțeles. Îmi pare rău că trebuie să port povara unor explicații atât de amănunțite.  Mai durează  vreo 30 de ani să explic fiecărui om în parte ce înseamnă mentoratul. Nu vreau să schimb educația. Nu vreau să vă deranjez, nu vreau să ocolesc niciun adevăr pe care-l cunoașteți cu toții. Copiii și tinerii din România care trăiesc în zonele defavorizate duc lipsă de educație și de un rol transformator în viețile lor. Sunt familii cu șapte, opt copii, care nu au văzut niciodată cum arată o casă adevărată. Nu au canalizare, nu au apă, nu au mâncare, asistență medicală.  O mamă de la 14 ani își poartă pruncul în brațe,  sărutându-l ca pe-o icoană. De teamă să nu-l piardă, mama susține că mai merge la lucru pe la oameni, în timp ce rudele ei au grijă de copil. Mânuțele pline de excremente  și unghiile ca niște ghiare lungi, micuțul abia respiră. Rezidurilor mucoasei s-au întărit ca cimentul,  iar  corpul   este plin de bubițe. E greu de crezut că aici există oameni care n-au auzit în viața lor de școală, grădiniță, liceu.  

Mădălin are opt anișori. Visul lui este să meargă la școală, să aibă propriul lui ghiozdan cu rechizite, vrea să găsească pe cineva care să-l învețe literele. Ce faci, Mădălin când rămâneți fără mâncare? Ascundem cojile de pâine sub saltea și împărțim cu frații. Când n-avem ce mânca, dormim mai mult sau ne jucăm prin curte să uităm de foame! Dar nu te doare burtica? Mă doare, ce să fac, rezist, când mă doare mai tare beau apă și mă pun la somn. Drama prin care trăiește micuțul nu e o poveste ci o realitate dură de tot prin care trec alături de el sute de copii! Colibele lor improvizate din carton și pământ stau să se prăbușească! Ghetoul cu cei 400 de copii sunt în pericol de evacuare.

Alin are 11 ani. Nu și-a serbat niciodată ziua de naștere. Nici nu știe data la care s-a născut. E timid și vorbește încet și rar. Are ochii senini, părul negru ca tăciunele, ochii mari și strălucitori. Pare un puști matur, dar greu încercat de viață.  Merge în clasa a V-a, dar nu știe dacă a promovat fiindcă profesorii nu i-au trimis nicio lecție până acum. Se bucură de vacanța prelungită de pandemia virusului, dar nu știe dacă vrea să meargă mai departe. A fost învățat de mic să termine câteva clase, să numere banii, să citească și să se poată încadra la un loc de muncă. Idealurile lui sunt departe de visul unui viitor modern în care să își găsească loc într-o lume normală, fără lipsuri, foamete și durerile unei vieți lipsite de umanitate.  Nu are visuri, nu are certificat de naștere, iar părinții și rudele nu i-au spus niciodată în ce zi s-a născut. Mai are cinci frați, cea mai mică are patru anișori.

 De mic a înfruntat sărăcia, scandalurile dintre autorități pe motivul izolării. Primarul din Dumbrăveni nici nu vrea să audă de ei, deși, terenul pe care i-a izolat a fost oferit de un om de-al bisericii. Trece în clasa a V-a. Nu are curent și nici apă curentă, se spală cu rândul într-un lighean la râu. Ce calculator, care tabletă, ce școală online? 

Despre autor

Lajos Kristof, singurul român inclus printre cei 100 de lideri din educație la nivel internațional, în cadrul „Top Education Conference 2019 – Global Forum for Education and Learning„. Conferința a avut loc în Dubai, în perioada 16-18 decembrie, anul trecut, iar Lajos a fost selectat pentru proiectul său, Mentor în Romania, care oferă mentorat pentru copii. Lajos Kristof conduce Centrul Amias Small School și Asociația de Tineret pentru Prietenie și Educație, iar în prezent este coordonator al Școlii de Mentorat București la Centrul pentru Tineret al Municipiului București.